Adesea, în procesul de comunicare pe forumurile de pe Internet, pe rețelele de socializare sau în corespondența privată, sau chiar așa, oamenii au dorința de a găsi o formă antică a numelui lor sau de a-i da o. Mai mult, vreau să nu fie exagerat, ci cu adevărat, calificat, științific. Dintre limbile străvechi, latina, desigur, îmi vine imediat în minte. Ce nume în latină poți lua ca analog al numelui tău? Și dacă acesta din urmă are o origine latină, cum să recreăm forma sa originală? Articolul încearcă să înțeleagă aceste probleme.
Este necesar
- Dicționar latin-rus
- Dicționar rus-latin (https://linguaeterna.com/ru/lex.php)
- Dicționare de nume ale diferitelor popoare (materiale de pe site-ul „Castelul lui Kurufin” (https://kurufin.narod.ru/index.html))
- Abilitatea de a lucra cu un dicționar, cele mai elementare abilități de traducere dintr-o limbă în alta
Instrucțiuni
Pasul 1
Latina, după cum știți, în secolele precedente a fost limba culturii europene comune. Ea a influențat foarte mult limba rusă și conștiința națională. Aici se află motivul pentru care o parte semnificativă a actualelor nume rusești sunt, după origini, doar nume latine.
Mai mult, multe nume personale în limba rusă și-au păstrat chiar forma latină originală neschimbată. Luați, de exemplu, numele „Victor” sau „Marina”. Versiunea latină, diverse versiuni în alte limbi și traducerea unor astfel de nume pot fi găsite cu ușurință pe site-uri de internet specializate, de exemplu, pe site-ul „Castelul Kurufin”
Multe nume rusești au origini grecești (Andrey), evreiești (Ivan, Maria) și slave vechi (Vladimir). Un număr considerabil dintre ele au o ortografie latină care a fost deja stabilită de secole: Andreas, Joannes, Maria, Vladimirus.
Desigur, există un anumit număr de nume, care, aparent, nu au fost niciodată traduse în latină. Dar tocmai aici se pune sarcina creativă pentru cei care poartă aceste nume și doresc, ca să spunem așa, să le romanizeze. Există mai multe modalități de a realiza această transformare.
1. În maniera vechilor romani, creatorii latinei clasice și, după ei, cărturarii medievali, puteți adăuga pur și simplu terminațiile „-us” / „- yus” / „- este„ la numele masculine (finalurile numele feminine din limba rusă coincid cu latina): Glebus, Yurius etc. Dar aceasta este o cale prea simplă, care nu oferă întotdeauna numelui un sunet plăcut și eficient (cu toate acestea, aceasta este o chestiune de gust).
2. Un alt mod: cuvântul sau cuvintele din care constă numele tău sau pe baza căruia este format numele tău, dacă nu este roman antic, tradus în latină. De exemplu, numele „Svetlana” este derivat din adjectivul „luminos, clar”. Se pare - Lucia sau Clara, adică Lucius sau Clara sunt nume romane derivate din cuvinte latine cu același sens.
3. Sau luați un caz mai dificil - același nume „Vladimir” (tradus din slavă - „deținerea / conducerea lumii”). Deși are o versiune medievală în latină (vezi mai sus), poate fi tradusă cu precizie în latină prin semnificație (suficiente dicționare de pe internet), iar apoi obțineți numele cu două silabe Ermundus (de la erus și mundus) sau dublul Regmundus (din rex și mundus). Foarte sonor și impresionant, nu-i așa?
4. Puteți, de asemenea, urmând obiceiul Romei Antice, să alegeți pentru dvs. un „pseudonim” sau o poreclă pentru patronimicul / prenumele / porecla reală, folosind metodele de mai sus.
Astfel, se dovedește că uneori nu este nevoie să inventezi nimic, ci pur și simplu găsești analogul latin dorit al numelui rus sau traduce numele tău. Cu toate acestea, aceasta poate deveni o activitate creativă cu drepturi depline. Probabil că există și alte modalități de a vă romaniza prenumele, prenumele etc. Dar acest lucru, datorită spațiului limitat, rămâne pentru cititor ca, ca să spunem așa, temele.
