Harriet Andersson, actriță suedeză de teatru și film. A absolvit o școală privată de actorie. Din 1953 - pe scena Teatrului Malmo City. A debutat în film în 1950 în filmul lui Lars Erik Chellgren „În timp ce orașul doarme”. Întâlnirea cu regizorul Bergman i-a adus lui Anderson o faimă largă în primul său rol - în filmul „Vara cu Monika” (Sommaren Med Monika, 1952), fără ornamente despre apariția sentimentelor de dragoste dintre un tânăr și o fată din fundul social.
Biografie
A debutat în film în 1949. La începutul anilor 1950, la întâlnit pe Ingmar Bergman la Teatrul Malmö. În 1953 a jucat rolul principal în filmul său Leto cu Monica. Mai târziu, ea a jucat în încă nouă dintre filmele sale. În total, a participat la peste 90 de filme.
În teatru a interpretat roluri în Hamletul lui Shakespeare, Don Juan Moliere, Rața sălbatică a lui Ibsen, Sonata fantomă a lui Strindberg, Șase personaje în căutarea autorului Pirandello, Castelul Kafka etc.
Viața personală a lui Harriet Andersson
Primul soț al actriței a fost prietenul ei din copilărie, Bertil Weyfried. Nunta a avut loc fără prea multă amploare, doar cei mai apropiați prieteni și rude au fost prezenți la ea. Bertil a dorit-o pe actrița foarte tânără și puțin cunoscută de atunci. La scurt timp, cuplul a avut o fiică, pe nume Petra. S-ar părea că viața de familie a fost o adevărată idilă, cu toate acestea, căsătoria lor fericită era destinată să dureze doar cinci ani. Harriet ambițioasă și capricioasă nu se putea simți pe deplin realizată alături de profesorul ei obișnuit B. Weyfried. A doua căsătorie a actriței a fost mult mai rezonantă și a fost acoperită pe scară largă în mass-media. Celebrul politician, regizor și producător finlandez Jorn Donner a devenit alesul actriței suedeze. Acesta din urmă a contribuit la dezvoltarea carierei de început a lui Harriet. Cu toate acestea, această căsătorie a durat doar câțiva ani, după care cuplul a divorțat oficial.
Carieră
Dualitatea contradictorie a naturii feminine se află în centrul atenției actriței și regizorului și în următoarea lor lucrare comună „O seară de nebuni” (1953), marcată de o durere pătrunzătoare pentru cei umiliți și insultați. Un cu totul alt patos, care afirmă viața, este impregnat de imaginea unei fete din popor, slujitorul Petrei în comedia lirică a aceluiași regizor „Zâmbetele unei nopți de vară” (Sommarnattens Leende, 1955).
O colaborare îndelungată cu Bergman Anderson (a jucat în 10 dintre filmele sale) datorează cele mai înalte realizări ale drumului ei creativ - imaginea dramatică a unei tinere femei Karin, care experimentează dureros o separare profundă de soțul și tatăl ei și își pierde treptat mințile în film „Ca într-o oglindă” (Sasom I En Spegel, 1960). Dovezi convingătoare ulterioare ale fructificării acestei uniuni - rolul episodic al servitoarei Justina în saga familiei „Fanny și Alexander” (Fanny Och Alexander, 1982), precum și rolul principal în filmul de televiziune de I. Bergman „The Two Blessed (De Tva Saliga, 1985).
Actrița a jucat cu succes alături de alți regizori suedezi: J. Doiner în filmul "Sunday in September" (O duminică în septembrie 1963); „To love” (Att Alska, 1964), W. Sheman în filmul „Linus” (Linus, 1979). Rolul pe care l-a jucat în filmul „Zidul alb” al lui S. Bjorkman a fost premiat la IFF din Moscova din 1975.
Cele mai cunoscute filme cu participarea lui Harriet Andersson:
1950: În timp ce orașul doarme / Medan staden sover (Lars-Erik Chelgren)
1951: Divorțat / Frånskild (Gustav Molander, scenariu de I. Bergman)
1953: Vara cu Monika / Sommaren med Monika (I. Bergman)
1953: Seara nebunilor / Gycklarnas afton (I. Bergman)
1954: A Lesson in Love / En lektion i kärlek (I. Bergman)
1955: Visele femeilor / Kvinnodröm (I. Bergman)
1955: Smiles of a Summer Night / Sommarnattens leende (I. Bergman)
1956: Last couple, run / Sista paret ut (Alf Schoberg, scenariu de I. Bergman)
1957: Synnöve Solbakken (Gunnar Hellström bazat pe romanul lui Björnstierne Björnson)
1961: Prin Dim Glass / Såsom i en spegel (I. Bergman, nominalizare BAFTA pentru cea mai bună actriță străină)
1963: duminică în septembrie / En söndag i september (Jorn Donner)
1964: About All These Women / För att inte tala om alla dessa kvinnor (I. Bergman)
1964: To Love / Att älska (Jorn Donner, Volpi Cup la Venice IFF pentru cea mai bună actriță)
1964: Cupluri amoroase / Älskande par (May Setterling)
1965: För vänskaps skull (Hans Abramson)
1965: Podul Viei / Lianbron (Sven Nykvist)
1965: Aventura începe aici / Här börjar äventyret (Jorn Donner)
1966: The Deadly Affair (Sidney Lumet)
1967: Stimulare / Stimulantia (Jorn Donner)
1967: Oamenii se întâlnesc și muzica blândă umple inimile / Människor möts och ljuv musik uppstår i hjärtat (Henning Carlsen, Premiul Bodil pentru cea mai bună actriță
1967: Tvärbalk (Jorn Donner)
1968: Fete / Flickorna (May Setterling)
1968: Bătălia de la Roma / Kampf um Rom (Robert Siodmak)
1972: Șoapte și strigături / Viskningar och rop (I. Bergman, David di Donatello, Premiul Beetle de Aur pentru cea mai bună actriță)
1975: White Wall / Den vita väggen (Stig Bjorkman, Premiul pentru cea mai bună actriță la IFF din Moscova)
1975: Monismanien 1995 (Kenne Fant)
1977: Snorvalpen (Wilgot Schöman)
1982: Fanny și Alexander / Fanny och Alexander (I. Bergman)
1986: The Two Blessed / De Två saliga (I. Bergman, TV)
1999: Happy End (Christina Olofson, nominalizare la Premiul Golden Beetle pentru cea mai bună actriță)
2003: Dogville (Lars von Trier)
Premii și premii
1964 - Cupa Volpi la IFF de la Veneția pentru cea mai bună actriță din filmul „To Love”.
