Numele unei persoane din Ortodoxie reflectă sacramentul unei persoane unice, prețioase, presupune comunicarea personală cu Dumnezeu. Puterea numelui este atât de mare încât, de exemplu, sfințenia icoanelor este valabilă numai dacă fața sfântului este „confirmată” de numele său scris.
Instrucțiuni
Pasul 1
Tradiția numirii copiilor în cinstea sfinților ortodocși datează din zilele Rusiei antice. Copilul a fost numit după sfântul a cărui amintire a fost sărbătorită în a opta zi după nașterea pruncului (ziua a opta este un simbol ortodox special care denotă Împărăția Cerurilor).
Pasul 2
Mai târziu, au început să se îndepărteze de această tradiție, iar părinții i-au dat copilului numele acelui sfânt, a cărui viață și faptele le erau deosebit de apropiate și venerate. Acest sfânt a devenit hramul pruncului. Se credea că hramul trimite har special persoanelor care îi poartă numele.
Pasul 3
În zilele noastre, tradiția Zilei Numelui (sărbătoarea Zilei Îngerului - ziua memoriei sfântului patron) nu face decât să reînvie. Cum să aflăm cine sunt sfinții lor patroni și în ce zi se sărbătorește ziua numelui său?
Pasul 4
Dacă numele unei persoane este pe Hristos, puteți alege orice sfânt a cărui amintire este sărbătorită în ziua următoare după nașterea sau botezul persoanei. Dacă numele nu este de Crăciun, trebuie să contactați biserica unde a avut loc botezul. Ar trebui să se țină evidența procedurii de botez și a numelui hramului.
Pasul 5
Dacă este imposibil să mergi la biserică, atunci poți alege în mod independent orice sfânt ca patron. Este necesar să studiem viețile sfinților, să-l alegem pe cel care este cel mai apropiat în privințe și fapte sacre.
Pasul 6
Conform faptelor unui sfânt, de-a lungul drumului său de viață, puteți alege sfântul patron al unei anumite profesii. De exemplu, marinarii din cele mai vechi timpuri venerau pe Sfântul Nicolae Lucrătorul de Minuni. Se crede că o rugăciune adresată hramului dă putere într-o situație dificilă.
Pasul 7
Inutil să spun că un credincios cunoaște bine calea vieții patronului său și păstrează acasă o icoană cu chipul său. Viața hramului servește ca exemplu și sursă de inspirație.
