Toți oamenii sunt diferiți și fiecare persoană are propria idee despre ceea ce este înspăimântător și ceea ce nu este. Pentru unii, vederea unui zombie sau a unui monstru din spațiul cosmic poate provoca groază autentică, iar pentru cineva doar râsete. Pentru a determina cât de înfricoșător este un film, trebuie să luați în considerare diferite aspecte.
Instrucțiuni
Pasul 1
În timpul copilăriei și până la adolescență, o persoană, de regulă, se teme de creaturi fictive - vampiri, vârcolaci, zombi și așa mai departe. Cu siguranță filmul, în care personajul principal luptă împotriva spiritelor rele, va părea înfricoșător celor care nu și-au spus încă adio credinței că toate aceste creaturi există de fapt.
Pasul 2
Odată cu vârsta, modul de evaluare a evenimentelor se schimbă, o persoană separă deja destul de clar realitatea de ficțiune. Lucrurile inexplicabile îl sperie încă, dar nu în aceeași măsură ca înainte. Creaturile din copilărie sunt înlocuite de mutanți, reprezentanți ai vieții de apoi și civilizații extraterestre. Adică acele obiecte și evenimente care ar putea fi prezente în viața reală și despre care din când în când există note în presă.
Pasul 3
Dar nu doar personajele determină cât de înfricoșător poate fi un film. Firește, lanțul de poveste este dominant. Și aici regizorii se îndreaptă direct spre psihicul uman. Au trucuri preferate. Acestea includ „atacuri ale răului” bruște într-un moment în care privitorul nu se așteaptă (țipete puternice, sărind din colțul creaturilor sau al oamenilor).
Pasul 4
Deși brusca poate fi înspăimântătoare, cele mai înfricoșătoare evenimente sunt cele care s-ar putea întâmpla de fapt. Prin urmare, filmele despre maniaci, fanatici, sadici și alți perverși provoacă cea mai mare teamă în privitorul adult. La urma urmei, el înțelege că nimeni nu este imun la situațiile descrise în film. Iar personajele negative nu sunt atât de inventate de scenariști și scriitori, cât copiate de la oameni vii.
Pasul 5
Dacă vom efectua o evaluare cuprinzătoare a filmului, atunci vor conta diferiți factori: a reușit regizorul să creeze efectul implicării spectatorului în evenimentele filmului, cât de bine a fost ales fundalul sonor. Dinamica complotului este verificată corect: cât de des (adecvate) scenele de acțiuni active și de pauze se înlocuiesc reciproc, sunt decorurile folosite cu pricepere și multe altele.
